Nu există cuvinte care,
S-arate că nu-s nebun.
Mergând spre Divinitate...
Am sperat o dată
Și acuma nu mai sper
Că ai să vi îndată
Să-mi topești inima de fier.
Dacă eu sunt nebun,
Ce vei face cu mine?
Inima-mi-un carbun
Ce arde pentru tine.
Ești mai frumoasă ca Afrodita
Eu, un muritor făr' de nobilime
Ma lupt cu Zeus ca să-mi fi iubită
Și-n dur Fulgerul cu nebunime.
Eu ți-am zis, sunt nebun.
Dar acum aș vrea să-ți spun
Pentru-a ta divinitate...
Știi ca-ș trece și prin moarte.
La fel ca celetalte poezii, si aceasta este dedicata fostei mele, Ioana...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.