Încă de vineri m-am apucat să încerc sa fac nişte poze aşa zis ”artistice”. Am cerut opinia unui prieten de-al meu care mi-a spus ca sunt doar nişte subiecte ”banale”. Să nu o iau ca o dezamăgire, ci un pas înainte, că la început şi el avea destul de multe poze ”banale” dar a învațat ca o poză artistică este aceea care vine din și exprimă sufletul. Așa că vă rog să lăsați comment-uri la poze.
Pozele banale:
Pozele care mă definesc și arată ce am în mine și ce simt:
Când cer, nu imi este dată nicio mână de ajutor, dar cînd vreau să ajut, îmi sare lumea-n cap ca am greșit.
Cuțitul este o soluție prea grea pentru a-l putea folosi în situații extreme. Frica de moarte este ceea ce mă ține în viață.
Singurătatea este un subiect de nevorbit. Văzând cum prietenii îmi cad în fața ochilor este ceva greu, mai greu decât atunci când știu că am să cad și eu.
Un joc de culori ar putea da farmec unui sentiment
de singuratatea, de a-l lumina și a ajuta să se treacă peste,
însă tot ce face e să neutralizeze imaginea și de a provoca
stării mai rele.
Pentru dragostea pe care am pierdut-o și încă o mai astept, ”Există un loc pe banca vieții langă mine.”
De ce trebuie ”Floarea” să fie un simbol al dragostei...
ci nu simbol al sufletului iar cuțitul, simbol al cuvintelor celor din jur.
P.S. Merci Ilie ca mai ajutat sa descopar cine sunt cu adevarat si sa trec peste frica de a-mi arăta sufletul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.